O geană deschide cărări de lumini,
Curcubeul colindă albastre înălţimi,
Un strop de ploaie cade adiacent,
Bobocii de crin surâd inocent.
Aş vrea să fi lângă mine,
Să reinventăm cuvântul iubire,
Să ne ascundem prin păduri de margarete,
Să ne prindem stele în plete.
Dar sunt prea multe ziduri între noi,
Greu de sfărâmat cu puterea lui doi,
Prea multe credinţe înconjurate cu spini,
Prea multe cutume îmbibate-n venin.
Atâta interdicţie mă zideşte în gând,
Dorul îl alin în adierea de vânt,
Înalţ o statuie pentru amor
Şi o aşez într-o gară fără peron.
