Constelația UE la Apus

Din întunericul istoriei

După apocalipticul nazism,

A apărut o Constelație,

Să pună stop oricărui -ism.

 

În cadența post Războiul Rece

Am așezat o stea și noi, românii,

Venind cu zestre demnă de un rege,

În Constelația UE, bună ca aroma pâinii.

 

Oh, ce corifei erau atunci în Constelație,

Moscovici, Verheugen vârf de generație!

Cercul de stele strălucea european,

Înlătura, cu tact, orice alean.

 

Cu Merkel am devenit o colonie,

Independența noastră e în pribegie.

Pași tăcuți trec prin Justiția coruptă,

În țara mea Dreptatea e oarbă și surdă.

 

La Brux, birocrații sunt la ei acasă,

De cetățenii simpli nu le pasă,

Suntem statistici și cifre în buget,

Subiecte de glumă la bufet.

 

Integritatea pentru unii e o farsă,

Prezidentul nostru e samsar de case.

Zorii de lumină încet se revarsă,

Britanicii strigă independența acasă.

 

Trâmbița istoriei sună la Apus,

Sistemul expiră… Timpul e dus…

Puzzele-ul politic se reformulează,

Omul și Destinul e tot ce contează!

Ultima Noapte Rock en Roll

În amintirea frumoșilor tineri de la Colectiv

 

Dragi părinți, în noaptea asta

Lasați lumina aprinsă,  nu închideți poarta,

În seara asta am dor de ducă,

Vreau sa fiu sprințar ca o nălucă.

 

Ritmuri alerte se rostogolesc pe portativ,

Spectacolul vieții e Rock en roll în Colectiv.

E seara mea și vreau distracție,

La revedere Gravitație!

 

Îmi strâng la piept iubita cu putere,

Rock-ul ne curge năvalnic prin vene.

– Iubita mea, esti atat de frumoasă,

Ai chip angelic în straie de mireasă.

 

Noapte cu ritm de rock en roll,

E atâta bucurie în noi!

Clipe grăbite rămâneți pe loc,

Tinerețea noastră e rock en roll!

 

În club  e atâta frenezie,

Viață, ritm, dans și poezie.

Dar, în jocul de artificii al sorții,

O scânteie străbate Orizontul Morții.

 

Mantre de Foc coboară iute peste noi,

Mult fum! Năpastă! Sunt Mantre de Război!

Îmi strâng la piept iubita cu durere,

Ne înălțăm iubirea până la stele.

 

Îngerii coboară la noi prin fum,

În Colectiv totul e scrum!

Sirenele aleargă în grabă pe drum,

Doamne! Părinții mei rămân singuri acum?

 

Mamă, trezește-l pe tata să închidă poarta,

Eu nu mai vin acasă în noaptea asta,

Aprinde pentru mine o lumânare la icoană,

Și, mamă, faceți ceva, Corupția să dispară!

Ne vrem ţara înapoi!

Străine, ce în ţara mea ai poposit
Când eram credul şi necăjit,
Ca bun român, eu te-am primit în casă
Şi te-am ospătat la masă.

Străine, când ai venit la noi
Aveam păduri, aveam petrol.
Conducătorii lacomi şi nechibzuiţi
Averea ţării au prăduit,
Nu i-a interesat de popor,
Au vrut să-şi rotunjească averile lor.

Străine, acum când ţara-i strâmtorată
Ne dai banii cu cămată?
Şi ai pus atâtea condiţii,
De ne laşi fără servicii?
Profesorii şi doctorii sunt în şomaj,
Economia ţării este în picaj.

Ne cereţi plată pentru criză şi globalizare?
Nouă ne flutură vântul prin buzunare.
Dar nu ne veţi putea constrânge,
Noi ne-am plătit Libertatea cu sânge!

Voi, politicieni hulpavi şi haini
Nu ne puteţi lua curajul de-a fi români!
Noi vrem doar ce-i al nostru înapoi,
Băncile, pădurea şi zăcământul de petrol.
Şi vrem clar ca să vă fie,
Noi nu plătim nici pentru hoţie,
Nici pentru prostie!
Domnilor ce aţi fost ori sunteţi conducători,
Ne vrem ţara înapoi!

Bucureşti, mai 2010

Doină

Flori de liliac
Aşternute în prag,
Când aţi înflorit
Nu cumva aţi zărit
Pe al meu iubit
Ce mi-a fost ursit?

Suflă vântul lin
Cu flori de mălin,
Strop de ploaie aurie,
De dor mă mângâie…

Am văzut peste mări şi zări,
Bărbat străinel purtat de visări.
Floare mândră albăstrie,
De dor mă mângâie…

Apă blândă de izvor,
Lăcrimioare din pridvor,
Iubitul de-mi veţi aduce,
Cu mireasma voastră dulce,
Am să vă alint
Cu rouă de argint.

Lună albă străvezie,
De dor mă mângâie…

Dorinţă

Amurgul roşiatic învăluie uşor
Sentimente şi cuvinte de dor.
Cântecul serii alină corzile viorii,
Dorinţele se agaţă de umbra mării.
În noaptea asta gătită cu flori,
Îmi vreau iubitul înapoi.

Iubirea renăscută

Întreaga iarnă am căutat prin amintiri
Iubirea pierdută în flori de pelin.
Am nevoie de iubire,
Cu irişi înfloriţi în privire.

Dragostea ce îmi da aripi a dispărut,
S-a terminat povestea…, o iau de la început.
Durerea o strâng şi o arunc în van,
Il reinventez pe Adam.

Adun din curcubeu culori
Şi roua dimineţii de pe flori,
Din praf de stele, dorinţă şi vis,
Iată-l, renaşte… Adonis.

Povestea veche de când lumea
Începe când îi întâlnesc privirea,
Ne atingem mâinile uşor,
În inimi simţim un roşu fior.

Zorii albaştri mângâie norii,
Din depărtări se întorc cocorii,
Ploaia îmbrăţişează pământul ud,
Aprilie este fermecat de verdele crud.

Înger rănit

Sunt înger rănit căzut pe Pământ,
Aș vrea să mă ridic să îmi iau avânt,
Să mă înalţ spre Lumina divină,
Crâmpei de scântei străbat universul până la
mine.

Prin orizontul plin de farduri
Și litere îngheţate-n garduri
Ecouri trec și susură difuz
Șoapte se aud, în jur totu-i confuz.
Un gând străbate cerul și-mi dă imbold
Să mă ridic din cenușiul orizont,
Și îmi arată un drum de lumină:
E Calea Iubirii spre Lumea divină.

Aș vrea să mă înalţ prin aripi de iubire
În Universul de Lumină
Să las în urmă amarul și trădarea,
Să uit ce-nseamnă disperarea.
Dar vai, e-atâta suferinţă și tristeţe-n mine,
Că nu-mi găsesc, nu îmi văd Aripile de Iubire.