Întreaga iarnă am căutat prin amintiri
Iubirea pierdută în flori de pelin.
Am nevoie de iubire,
Cu irişi înfloriţi în privire.
Dragostea ce îmi da aripi a dispărut,
S-a terminat povestea…, o iau de la început.
Durerea o strâng şi o arunc în van,
Il reinventez pe Adam.
Adun din curcubeu culori
Şi roua dimineţii de pe flori,
Din praf de stele, dorinţă şi vis,
Iată-l, renaşte… Adonis.
Povestea veche de când lumea
Începe când îi întâlnesc privirea,
Ne atingem mâinile uşor,
În inimi simţim un roşu fior.
Zorii albaştri mângâie norii,
Din depărtări se întorc cocorii,
Ploaia îmbrăţişează pământul ud,
Aprilie este fermecat de verdele crud.
Sunt o voce din mulţime 
o recunostere extraordinara de a mangaia partea neiubita din noi, blandetea de a ne da voie sa fim vazuti…o poezie superba