Din întunericul istoriei
După apocalipticul nazism,
A apărut o Constelație,
Să pună stop oricărui -ism.
În cadența post Războiul Rece
Am așezat o stea și noi, românii,
Venind cu zestre demnă de un rege,
În Constelația UE, bună ca aroma pâinii.
Oh, ce corifei erau atunci în Constelație,
Moscovici, Verheugen vârf de generație!
Cercul de stele strălucea european,
Înlătura, cu tact, orice alean.
Cu Merkel am devenit o colonie,
Independența noastră e în pribegie.
Pași tăcuți trec prin Justiția coruptă,
În țara mea Dreptatea e oarbă și surdă.
La Brux, birocrații sunt la ei acasă,
De cetățenii simpli nu le pasă,
Suntem statistici și cifre în buget,
Subiecte de glumă la bufet.
Integritatea pentru unii e o farsă,
Prezidentul nostru e samsar de case.
Zorii de lumină încet se revarsă,
Britanicii strigă independența acasă.
Trâmbița istoriei sună la Apus,
Sistemul expiră… Timpul e dus…
Puzzele-ul politic se reformulează,
Omul și Destinul e tot ce contează!
Sunt o voce din mulţime 
Frumoasa si plina de substanta actualitatii. Brava!