Dorinţă

Amurgul roşiatic învăluie uşor
Sentimente şi cuvinte de dor.
Cântecul serii alină corzile viorii,
Dorinţele se agaţă de umbra mării.
În noaptea asta gătită cu flori,
Îmi vreau iubitul înapoi.

Iubirea renăscută

Întreaga iarnă am căutat prin amintiri
Iubirea pierdută în flori de pelin.
Am nevoie de iubire,
Cu irişi înfloriţi în privire.

Dragostea ce îmi da aripi a dispărut,
S-a terminat povestea…, o iau de la început.
Durerea o strâng şi o arunc în van,
Il reinventez pe Adam.

Adun din curcubeu culori
Şi roua dimineţii de pe flori,
Din praf de stele, dorinţă şi vis,
Iată-l, renaşte… Adonis.

Povestea veche de când lumea
Începe când îi întâlnesc privirea,
Ne atingem mâinile uşor,
În inimi simţim un roşu fior.

Zorii albaştri mângâie norii,
Din depărtări se întorc cocorii,
Ploaia îmbrăţişează pământul ud,
Aprilie este fermecat de verdele crud.

Înger rănit

Sunt înger rănit căzut pe Pământ,
Aș vrea să mă ridic să îmi iau avânt,
Să mă înalţ spre Lumina divină,
Crâmpei de scântei străbat universul până la
mine.

Prin orizontul plin de farduri
Și litere îngheţate-n garduri
Ecouri trec și susură difuz
Șoapte se aud, în jur totu-i confuz.
Un gând străbate cerul și-mi dă imbold
Să mă ridic din cenușiul orizont,
Și îmi arată un drum de lumină:
E Calea Iubirii spre Lumea divină.

Aș vrea să mă înalţ prin aripi de iubire
În Universul de Lumină
Să las în urmă amarul și trădarea,
Să uit ce-nseamnă disperarea.
Dar vai, e-atâta suferinţă și tristeţe-n mine,
Că nu-mi găsesc, nu îmi văd Aripile de Iubire.

Fără sens

Timpul a căzut în Ocean,

Secunda se măsoară atemporal.

În lumea, încă, materială,

Cuvintele te urcă, te coboară…

Sentimentele stau răzleţ pe note-n portativ,

Gândurile iau un sens peiorativ.

În Lumea aflată-n disonanţă

Dorinţa nu mai are rezonanţă,

Dragostea a devenit un simplu joc

Fără profunzime, cu reguli ad-hoc.

Inocenţii îşi caută iubirea pe net,

Platonic e un cuvânt desuet.

În primăvara atemporală

Un fluture vrea să-şi declare

Iubirea pentru o floare

Şi, zburdă vesel în asfinţit,

Se-avântă în zbor, e fericit.

Plin de emoţie, cu o mişcare distinsă,

Se aşază din neatenţie pe lampa aprinsă.

Aripile multicolore i se transformă în scrum,

Iubirea moare, şi ea, în cenuşiul amurg.

În Lumea desuetă şi atemporală

Iubirea inocentă este efemeră şi moare.

Pe front străin

Am plecat de-acasă un batalion

Pe front străin, în NATO, la război,

În piept simțeam o-nflăcărare

Că lupt pentru pace, în globalizare.

 

Am plecat din țară cu onor

Și credința că eliberăm un popor,

Eram toți de dorință cuprinși

Să-i alungăm pe talibani, pe teroriști.

 

Am ajuns pe meleaguri străine

Străbătând distanțe și istorie,

Am plecat în mileniul trei,

Ne-am întors prin secole la ei.

 

În ținuturi uscate și pietroase

Cu sate din colibe în loc de case,

Munți înalți numai cu stânci,

Poale de deal fără uluci.

 

În locurile acelea înapoiate și pustii

Trăiesc minunății de copii,

Cu ochii mari și chipuri blajine

Par îngeri printre ruine.

 

Rar zăream în haină albăstrie

O ființă acoperită ca o stafie,

Femeia afgană, care în viață

Iese de două ori din casă,

O dată când este mireasă,

Și apoi, însoțită de doamna cu coasă.

 

Când am plecat pe front cu tovarășii mei,

Credeam că vom lupta cu pui de lei,

Dar talibanii sunt plini de lașitate

Luptă cu noi doar prin atentate.

 

În zori de zi plecăm să patrulăm,

Pentru civili pacea să asigurăm,

Prin orizontul arid mergând în tanc

O bombă sub noi a explodat.

 

Pulberi de foc și zgomot asurzitor,

Bucăți de tanc în aer, totul e năucitor…

Tovarășii mei gem, plini de sânge,

Eu am șrapnel în brațe, nu îi pot atinge.

 

Soarele sărută pământul la răsărit,

Chipul mamei îl zăresc  la asfințit,

Aud fanfarele cântând la paradă,

Căldura  zilei începe să ardă.

 

Privesc în sus spre zări albastre,

Simt că plutesc, că pot pleca departe,

Tovarășii mei se ridică, lângă mine,  încet,

Ne înălțăm  în alt orizont, spre alt regiment.

Te-am iubit în tăcere

 

Te-am iubit în tăcere

Umbră din gândurile mele,

În nopțile tăcute ți-am trimis dorințe,

Dar s-au întors la mine neatinse.

 

Aș fi vrut adeseori să te iau de mână

Să colimndăm prin anotimpuri împreună,

Să mângâiem macii roșii când râd la soare

Să ne contopim într-o îmbrățișare.

 

Aș fi vrut să-ți fiu a zorilor crăiasă,

În nopțile-nstelate să-ți devin mireasă,

Să ne ridicăm din spuma marii împreună,

Să ne ținem prin valuri copiii de mână.

 

Te-am iubit în tăcere

Până când tăcerea a devenit durere,

Și te-am înălțat într-un vis,

Și ai rămas un ideal neatins.

 

La Înviere

Lumina christică a coborât pe Pământ

Să pregătească Paştele Sfânt.

Clopotele bat în fiecare zi din post,

Ne amintesc de jertfa lui Christos.

 

Prinşi în forfota cotidiană

Puţini se duc să cânte-n strană.

În Vinerea Mare mulți sunt preocupaţi

Să mănânce, să se-mbuibe de Paşti.

 

În noaptea Învierii

Cu o lumânare aprinsă şi-un ou înroșit

Zic că sunt creștini deși nu s-au spovedit.

 

Îngerii cântă șase săptămâni

Și în Noaptea Sfintei Lumini

Iisus e întotdeauna în Altar,

Nu îl lăsați să aştepte în zadar.